Casa a aparţinut profesorului Seminarului teologic, consilierului de stat Eugen Alexandrovici, Saharov, construită după plan şi faţade confirmate de Comisia de Construcţii şi drumuri în 1855. Arhitectura a fost determinată de utilizarea unui proiect model în spiritul clasicismului rus, fără coloane. Era constituită dintr-un apartament, alcătuit din şase odăi, cu 11 ferestre.
În 1940 proprietar era Valiovici.
Este o clădire construită la colţul cartierului, ridicată pe un plan rectangular, într-un parter, cu faţadele aliniate la liniile roşii ale străzilor. Faţada orientată spre strada Vlaicu Pârcălab, are patru axe, trei sunt ferestre şi o uşă care conduce în galeria formată de-a lungul faţadei posterioare, astupată cu geamuri. Faţada orientată spre strada M. Kogălniceanu, este asimetrică, cu şase goluri de ferestre, fereastra din stânga aflându-se într-u rezalit plat. Colţurile clădirii sunt întărite vizual prin lesene, care susţin partea superioară asemănătoare unui antablament, alcătuit dintr-o cornişă cu denticule şi o friză netedă. Ferestrele sunt rectangulare, dominate de cornişe rectilinii, conturate cu ancadrament din muluri, sprijinite pe plita de pervaz cu console.
